Dupa cateva saptamani de lecturare a unor carti sa le spun cu incarcatura, aveam nevoie de ceva ca un vanticel caldut printre crengi de liliac inflorit. Cam asta promite romanul scris de Catherine Isaac, “Aici acum, mereu”. Recunosc ca m-a atras coperta, apoi, sa nu imi spuneti ca nu faceti la fel, am citit randurile de pe ultima coperta. M-a convins imediat paharul de vin roze rece, scaunul confortabil si lectura plina de bucurie pe care cronica din New York Times mi le promitea ca asociere cu aceasta carte.

Am sa revin la voi cu impresiile lasate de romanul Catherinei Isaac.

Acum doua zile am terminat Noduri scrisa de Domenico Starnone. Pur si simplu ma bantuie, iar cel mai simplu mod de a o infrunta este de a scrie cateva randuri despre ea. O aveam de mult pe lista de lectura, dar dintr-un motiv sau altul am tot amanat citirea ei, apoi Noduri s-a dovedit a fi o poveste de dragoste teribila – teribila pentru ca de-a lungul intregii carti ai senzatia ca cineva taie in carne vie in ceea ce inseamna relatia dintre doi oameni.

Au fost decernate si premiile SAG AFTRA 2019 si ne indreptam cu pasi repezi spre gala Oscar a acestui an. Pare ca premiile acordate duminica au lamurit cine va avea parte de onoruri pe 24 februarie 2019, cel putin in ceea ce priveste actorii protagonisti.

Am insa o gramada de ganduri despre filmele ce se afla pe lista nominalizatelor la titlul de cel mai bun si parca dintre toate exact marele succes de public A star is born nu m-a convins.