Pai cum sa nu impartasesc aceasta bucurie? Sunt un mare fan al celor de la U2. Chiar cred ca sunt cea mai tare trupa a generatiei mele. Nu am de gand sa va dezvalui varsta mea, dar o voi incadra asa, la +40. Ha… si ce bine ma simt… revenind…. de cativa ani imi tot doream un patefon, cel al parintilor nu a mai putut fi reperat, iar dorinta mi s-a indeplinit undeva in primavara anului trecut si de atunci tot adaug noi viniluri la colectia deja existenta in casa. Ieri a fost randul celor de la U2 sa se adauge stivei. O mare -mare bucurie. Si ador si mixul de piese ce mi-a fost daruit de fetele de la birou, este vorba de colectia U218 Singles, aparuta in 2006; ador coperta ce ii infatiseaza pe irlandezi atat de tineri.

Sunt sigura ca ati mai intalnit cliseul asta, cu elixirul dragostei, cu povestea de amor ce rupe inima unei fete, in timp ce o cruta pe cea a partenerului ei.

Nu ma consider si, ca atare, nici nu ma declar o feminista, dar cartea scrisa pe aceasta tema de francezul Eric-Emmanuel Schmitt, a avut darul de a ma surprinde cu unele pasaje si intorsaturi ale povesti, dar si talentul de a ma enerva. De ce?