In dimineata zilei de 1 mai 1994, doar cu cateva ore inainte de a incepe Marele Premiu al statului San Marino, Ayrton Senna si-a deschis Biblia si a citit un pasaj pe care sora lui, Vivianne, l-a atribuit intotdeauna Evangheliei lui Ioan. “Vei primi cel mai mare dar din toate, care este insusi Dumnezeu”.
Doar trei zile mai tarziu, triplul campion mondial F1 era inmormantat in Sao Paulo sub climatul isteriei colective si al fervoarei religioase. Astazi, la 25 de ani de la disparitia marelui campion, in acelasi cimitir, zeci de buchete au impodobit placa austera care inca aminteste de Ayrton cu un mesaj succint: “Nimic nu ma poate desparti de dragostea lui Dumnezeu”. Pierderea lui Senna nu a fost nici macar acum pe deplin digerata in Brazilia, un gigant catolic cu mai mult de 123 de milioane de credinciosi. Nici macar in Circuitul Formulei 1, unde niciun alt campion mondial nu a putut concura cu acea carisma a brazilianului si nici macar cu intregul arsenal de contradictii ce il insotea. Ayrton era prea multe lucruri in acelasi timp. Atat de multe de pus la un loc si atat de multe de interpretat.
In acea duminica de 1 mai 1994, in ziua cursei, in acel de atunci blestemat tur 7, Zeul Automobil, a cerut jertfa suprema. Bolidul condus de Ayrton Senna a izbit zidul protector cu o viteza de 320 km/h. O intreaga lume a amutit. Din acel moment toti simteau cum viata brazilianului scapa printre degete. La ora 18.05 faxurile agentiilor de presa au batut sec “SENNA a murit.” Taceri prelungi si priviri impietrite nu puteau sa inteleaga de ce soarta l-a ales dintre toti, pe cel mai bun. Cursa a continuat, dar sfarsitul acesteia nu mai avea nicio importanta. O punte de lacrimi a unit din acel moment Italia de Brazilia, Europa de America de Sud. Milioane de oameni au iesit in strada pentru a-si face suferinta mai usoara. Erau oameni care il admirasera pe Senna ca pilot, dar erau si dintre cei pentru care Ayrton a insemnat altceva. Omul Senna nu putea sa dispara, nu avea cum. Astazi, 25 de ani mai tarziu, milioane de fani inca mai viseaza la Senna in fiecare colt al planetei. Aceasta relatie dincolo de conventional a fost explorata mai bine decat oricine chiar de Ayrton pilotul care a afirmat ca l-a vazut pe Dumnezeu de cealalta parte a volanului in numeroase ocazii. Dupa ce si-a provocat propriile limite de atatea ori astazi noi putem spune ca poate a atins experiente ce au depasit cu mult simtul senzorial.
Si tot cu un sfert de secol mai tarziu, o mana de fotografii ne reaminteste ca un campion se ruga in interiorul masinii sale, cu cateva minute inainte ca lumina rosie sa dispara.
Astazi, Fundatia Senna, in responsabilitatea lui Vivianne Senna, isi continua activitatea in sprijinul a zeci de mii de copii brazilieni, carora Ayrton le-a dedicat celebra fraza: “Nu pot trai pe o insula de prosperitate, inconjurata de o mare de mizerie”.
Nu am putere sa adaug mai mult, nici macar nu mai am putere sa scriu aici ce a insemnat pentru mine Ayrton Senna. Va las doar alaturi de gandurile celor care ingrijesc pagina oficiala a acestui mare campion. Voi lasa aici si hashtag-ul pe care tot ei au cerut sa il promovam, #MeuAyrton.
Pentru cei care nu aveau varsta pentru a-l urmari in curse sau interviuri ar fi prea mult si mult prea greu sa explic aici ce a insemnat Ayrton Senna pentru sportul mondial si nu numai. Aveti google la dispozitie si ajunge sa tastati numele sau pentru a descoperi o mica parte din insemnatatea lui la tot ce inseamna automobilism, dedicatie si devotament.
https://twitter.com/ayrtonsenna
Pentru mine, si o spun mereu cu lacrimi, va fi mereu singurul, unicul Ayrton Senna.
