Daca tot am avut parte de cateva zile libere (sau de o minivacanta cum s-ar spune), am avut timp sa ne tragem un pic sufletul prin scurte escapade la mare, la munte sau doar reprize de odihna demult asteptate. M-am gandit ca nu as vrea sa treaca saptamana fara sa nu impartasesc cateva ganduri in ceea ce priveste Sarbatoarea Pastelui. N-am sa va plictisesc cu prea multe cuvinte, insa mi-as dori sa impart cu voi cateva fotografii care sa spuna singure o poveste legata de traditie.
Desi stabilita in judetul Brasov, comuna Budila, doamna Maria Obliuc inca pastreaza traditiile locului din care provine. Doamna Maria a plecat din comuna Brodina, judetul Suceava, atunci cand avea doar 22 ani. A luat cu ea si obiceiul care i-a fost cel mai drag – incondeierea oualor de Paste.
“Asta e pasiunea mea, cu asta am venit de acasa de la mine. La noi toate femeile cu asta se ocupa si invata copiii mai departe”
Prima data a vazut oua migalos incondeiate la o vecina. Mi-a povestit cum, copil fiind, a furat niste oua de la parinti, din cotet, pentru ca isi dorea sa invete si ea sa incondeieze ca sa “castige niste banuti de Paste”. Singura indicatie pe care a primit-o de la vecina respectiva a fost sa aiba grija cu ceara fierbinte pentru ca modelul avea sa vina de la sine. Tehnica “de scriere a oualor”, asa cum o numeste ea, a invatat-o foarte repede, iar mai departe a contat creativitatea sau imitarea unor modele deja intalnite pe portul popular.
Decorarea oualor se face cu ajutorul unui instrument special (condei), fiind o bucatica de lemn care are la capat un varf de cupru prin care trece ceara topita. Oul alb, golit de continut, se decoreaza cu ceara pe spatiile care urmeaza sa ramana albe, apoi se scufunda in vopsea, se scoate, se usuca si se aplica ceara pe spatiile care vor ramane colorate in vopseaua precedenta. Se repeta procesul, pornind de la culori deschise si terminand cu cele mai intense
Am observat din spatele aparatului foto felul in care doamna Maria “scrie” ouale cu atentie, rabdare si migala. Eram foarte prinsa in detalii tehnice precum conditiile de iluminare si incadratura. Prin intermediul obiectivului, am sesizat la un moment dat ca un ou galben pe care il fotografiam, a ajuns sa fie de culoare rosie, cu cateva detalii galbene. Am lasat aparatul deoparte si am rugat-o pe doamna Maria sa imi explice tehnica. Asa i-am descoperit secretele (nu pe toate, sunt convinsa), insa poate cel mai mare dintre ele se referea la pastrarea traditiei din mosi stramosi cu placere si pasiune. Nu m-am putut abtine, am rugat-o sa imi dea voie sa ii folosesc condeiul si am incondeiat si eu un ou pe care nu m-am indurat sa il ciocnesc pentru ca planuiesc sa il pastrez ca amintire. Si ce amintire..ceva ce nu prea multi de varsta mea mai pot experimenta….Va las acum “prada” fotografiilor artei doamnei Maria….adaug doar atat…perfectiune pentru suflet….
Traditie…..culoare….stare de bine inexplicabila…. cam asa mi-am petrecut eu una din zilele libere, inconjurata de liniste si simplitate si asa am ales sa va delectez si pe voi, cu o lectie de pictura de la doamna Maria.
Pe curand….
