Daca tot a fost sfarsit de saptamana cred ca multi s-au tratat si cu ceea ce numim filme de week-end. Din lista nu chiar generoasa eu am ales noua pelicula in care apare Taraji P Henson, “What men want” sau reeditarea la feminin a succesului de acum 19 ani in care Mel Gibson ajunge sa auda monologurile interne ale doamnelor si domnisoarelor din jurul lui.

Asa cum deja v-ati dat seama, Taraji ajunge sa citeasca mintile barbatilor din jurul ei si ce sa vezi, surpriza, afla ca sunt oricum niste ticalosi.

Din pacate cred ca filmul rateaza decolarea inca de la primele secvente.

Realizam ca Taraji P Henson evidentiaza la feminin toate stereotipurile masculine obisnuite. In film ea e impresar sportiv si singura femeie din birou – e asadar obsedata de munca, e extrem de competitiva, poarta numele unui barbat puternic cu trimitere directa catre marele campion la box Mohammad Ali; isi subapreciaza asistentul, nu ia in serios nicio relatie pe care ar putea sa o aiba cu vreun domn, si chiar isi neglijeaza prietenii.

Intregul film nu este altceva decat o insiruire de stereotipuri. Premisa de la care pleca acum 19 ani “Ce vor femeile” era ca doamnele sunt oricum mai bune si mai destepte decat cred barbatii, premisa de la care ni se spune ca trebuie sa privim “Ce-si doresc barbatii” este ca oricum ei sunt cu mult mai ticalosi fata de cum ne-am inchipui ca sunt…. Nu comentez niciuna dintre afirmatii, dar cred ca de aceasta data stirbeste cam mult din calitatea comediei.

Intriga centrala a filmului incepe sa curga din momentul in care lui Ali ii este negata o promovare si trebuie sa faca fata unei provocari, aceea de a semna un contract cu noua mare speranta a baschetului american. Pe lista ei de clienti se afla nume mari ale sportului mondial, dar nicio vedeta de NFL, MLB sau NBA. Si unde mai punem ca tatal tinerei vedete este un tip ce in niciun caz nu ar putea accepta o femeie ca reprezentant al intereselor fiului sau.

Taraji P Henson parca prea corporatista in What men want

Dar intre timp Ali a dobandit puterea citirii gandurilor insa gandurile pe care le aude in cea mai mare parte nu au surpriza comicului; ele pur si simplu completeaza niste locuri pe care le cunosteam deja.

Pe toata durata filmului va spun sincer ca nu am reusit sa zambesc cu adevarat. Totul e atat de previzibil , chiar si momentul in care lui Ali ii pica cu tronc un tip fantastic, vaduv si cu un copil de 6 ani, de care protagonista noastra ajunge sa se foloseasca fara niciun regret.

In centrul filmului se misca cu energia cunoscuta Taraji P Henson, dar parca e prea nemiloasa atingerea de corporatie pe care trebuie sa i-o dea lui Ali ce se afla in plina ascensiune pe o scara ierarhica dominata de barbati, astfel incat interpretarea artistei nu are niciun fel de finete fiind indreptata spre un singur tel, acela de a duce la capat un film al carui script pur si simplu nu ne lasa cu nimic. Sincer, nici macar aparitia lui Tracy Morgan nu salveaza vreun moment al peliculei.

“What men want” ruleaza inca in cinematografele de la noi. Daca v-am scormonit curiozitatea de a vedea de am dreptate sau nu cu aceasta scurta cronica, va invit sa il vizionati si sa ne reintalnim aici pentru eventuale dezbateri.

Pe curand….

Spread the love
Share: