Incendiul de la Catedrala Notre Dame din Paris a provocat un val de emotii in intreaga lume. De Ziua Mondiala a Artei, cel mai vizitat si iubit monument istoric al francezilor a fost cuprins de flacari, iar acest eveniment devastator nu ar putea sa trezeasca decat parere de rau in sufletele noastre. Intre timp pericolul incendiului a fost anulat, si chiar daca se prageteste restaurarea catedralei cu ajutorul donatiilor la nivel global, Parisul nu mai e la fel…
Pentru cat de mult inseamna Notre Dame-ul din multe puncte de vedere, 850 ani de viata nu i-au ajuns cu siguranta sa-si spuna povestea. Cui ii este mai greu oare: celor care au avut-o aproape, care au vizitat-o si fotografiat-o sau celor care nu au apucat sa o faca? Uite asa apare un regret; acela ca nu am avut ocazia sa “intru si eu putin in vorba” cu Doamna Parisului. Asadar, noi, cei care nu am apucat sa vedem catedrala, noi cu ce ramanem? Probabil cu scurte aparitii ale “doamnei” pe covorul rosu…De la clasica poveste a cocosatului lui Victor Hugo si “Cei trei muschetari” si pana la animatii precum “Pisicile Aristocrate”, “Ratatouille” si “Frumoasa si Bestia”, Catedrala Notre Dame primeste si ea “roluri” in diferite filme cu actiunea in capitala Frantei. Hai sa ne amintim de cateva dintre ele.
BEFORE SUNSET (2004)
Seria “Before” apartine regizorului Richard Linklater si este destul de cunoscuta in randul filmelor incadrate in genul romance. Trilogia cuprinde filmele “Before Sunrise” (1995), “Before Sunset” (2004) si “Before Midnight” (2013), actiunea petrecandu-se pe rand in Austria, Franta si Grecia. Cel de-al doilea film, “Before Sunset”, continua povestea celor doi protagonisti, Jesse, un scriitor American, si frantuzoaica Céline, care se reintalnesc dupa 9 ani de la primul film, in Paris. Cei doi au cateva ore la dispozitie sa povesteasca despre schimbarile petrecute in cei 9 ani in care nu au avut nicio modalitate de a lua legatura unul cu celalalt.
Dupa mine, insa, nu dialogul celor doi si desfasurarea actiunii, pe alocuri previzibila, impresioneaza, ci felul in care este prezentat Parisul. Deliciul filmului sta in stradutele inguste, in parcurile impresionante, in plimbarea cu barca pe Sena si in cladirile ce definesc orasul.
Scena din film care a starnit emotie in amintirea tuturor zilele trecute a fost cea in care cei doi indragostiti admira catedrala, iar personajul masculin isi aminteste o poveste despre un soldat german insarcinat sa distruga Notre Dame-ul in timpul razboiului, dar care nu reuseste datorita frumusetii si maretiei monumentului. Replica lui Céline la aceasta poveste parca rasuceste cutitul in rana: “You have to think that Notre Dame will be gone one day” (“trebuie sa te gandesti ca Notre Dame nu va mai fi intr-o zi”).
CHARADE (1963)
“Charade” este un film american in care actorii, Cary Grant si Audrey Hepburn, interpreteaza personajele principale, regizat de Stanley Donen, fiind considerat “cel mai bun film in stilul lui Hitchcock pe care Hitchcock nu l-a facut niciodata.” Reggie, personajul feminin, interpretat de Audrey Hepburn, il intalneste pe Peter (Cary Grant) intr-o vacanta la schi, iar intoarcerea sa la Paris este marcata de dorinta de a cere divortul sotului ei, Charles. Evident, Stanley Donen face sa nu fie totul atat de usor pentru ca, odata ajunsa la Paris, descopera ca toate bunurile lor au disparut si politia o anunta ca Charles a fost ucis, aruncat dintr-un tren. Afla ca sotul ei si inca 3 barbati cu apucaturi bizare au fost implicati intr-un furt in timpul razboiului, iar banii furati se vor a fi recuperati. Restul personajelor vor incerca sa isi acopere urmele, in timp ce Reggie va incerca sa descurce povestea si sa gaseasca banii, fiind ajutata de Peter. Urmeaza o serie de crime si acuzatii, insa Peter si Reggie se indragostesc tot pe strazile pariziene, plimbandu-se in jurul catedralei Notre Dame. Farmecul filmului denota din scenariul neasteptat, acompaniat de momente de suspans la tot pasul, dar si din replicile intre cele doua personaje principale, avand drept decor Parisul.
AMÉLIE (2001)
“Amélie” este un film francez, regizat de Jean Pierre Jeunet, care prezinta o viziune idealizata a vietii contemporane pariziene, fiind o comedie cu influente new wave. Filmul a castigat 4 premii César (regie, imagine, muzica, decor) 2 BAFTA si 5 nominalizari la Oscar.
Audrey Tautou interpreteaza o tanara cu o copilarie zbuciumata, ajunsa chelnerita intr-un bar aflat in inima Parisului, care isi contureaza o lume plina de fantezie. Pana acum totul pare a fi perfect normal, dar poti oare lasa Parisul sa te si descopere? Amélie gaseşte o cutie cu amintirile unui necunoscut si afla scopul ei in viata – sa ii ajute pe cei din jur in mod anonim, schimband in bine vietile lor. Comedie romantica fiind, filmul dezvaluie cum viata fetei e data peste cap de un baiat ciudat care colectioneaza fotografii. Treptat, fantezia si cheful de joaca se transforma in maturitate, iar iubirea si spontaneitatea se reunesc in aceeasi atmosfera specifica Parisului.
Legatura cu Notre Dame consta in faptul ca Amélie obisnuia inca de mica sa viziteze catedrala in fiecare an. Intr-una din vizitele anuale, mama protagonistei moare intr-un accident chiar in fata catedralei.
MIDNIGHT IN PARIS (2011)
Bineinteles, filmul regizat de Woody Allen, “Midnight in Paris” nu avea cum sa lipseasca, fiind un omagiu adus atat Parisului, cat si anilor ’20. Astfel ca acesta transmite un sentiment nostalgic privitor la capitala Frantei intr-o anumita perioada. Filmul spune povestea a doi indragostiti ajunsi in Paris care sunt determinati sa profite la maxim de o scurta vacanta in capitala Frantei. Planurile logodnicilor de a se bucura de clipe intime de neuitat sunt spulberate de tot felul de prezente nedorite, astfel ca protagonistul incepe sa exploreze de unul singur capitala Frantei, dupa ce orologiul bate miezul noptii, si se dovedeste a fi fermecat de atmosfera inedita. “Midnight in Paris” este filmul care inspira audienta sa viziteze Parisul prin maniera in care ilustreaza perfect frumusetea orasului. Asa ca, indemnat de vocea Ellei Fitzgerald, filmul exclama si el “Let’s fall in love!”.
Secventa ce aminteste atat de Notre Dame, cat si de evenimentul neplacut de acum cateva zile, este cea in care Gil, personajul masculin, isi roaga ghidul turistic care l-a purtat prin toate colturile extravagante ale Parisului, sa traduca un pasaj din jurnalul partenerei lui Pablo Picasso in fata frumoasei “doamne a Parisului”.
Sunt convinsa ca Frumoasa doamna a Parisului si-a mai facut prezenta si in alte productii cinematografice si poate am sa reusesc sa le notez candva si pe acelea…. intre timp va salut si sper sa va mai intalnesc pe aici.
