Pai cum nu putea sa treaca un 8 martie fara sa imi fac un cadou, bineinteles ca acela materializat a fost o carte si pentru ca atat de tare m-a intrigat titlul ultimei lucrari aparute la noi din seria de autor Erich Emmanuel Schmitt am si dat fuga la Libris pentru a o achizitiona. Razbunarea iertarii mi-a tinut companie toata duminica.

Atunci cand am deschis pentru prima data cartea lui Cartarescu – “De ce iubim femeile” – eram stapanit de o singura, dar singura idee, ceva de genul “gata, le dau gata pe toate!”. Aveam ferm convingerea ca dupa ce voi fi citit randurile lui Mircea Cartarescu voi fi devenit asemenea absolventilor de Medicina, capabili sa rezolve probleme de viata si de moarte. Chiar daca nu la moarte imi statea mintea, ci la chestiunile arzatoare de amor.

Va spun sincer e un obicei prost, dar de multe ori ma trezesc privind in gol, pierduta in amintirea cartilor pe care le-am citit. Sunt carti al caror subiect, personaje ori peisaje traiesc in mintea mea pentru mult timp dupa ce am lecturat paginile. Unele dintre carti sunt pentru acea placere de moment pe care ti-o provoaca, altele sunt pentru a obtine informatii, iar altele pur si simplu nu pot fi lasate la o parte.

Si iata ca am ajuns sa va povestesc si despre mult indragitul meu autor, Carlos Ruiz Zafón, cu unul dintre romanele ce mi-au ramas pentru totdeauna in suflet. L-am descoperit pe Zafón la o discutie cu matusa mea, care la randul ei este o iubitoare de lectura; intreband-o ce autori a mai citit si ce impresii a avut despre ei, mi l-a recomandat pe acest minunat autor de romane pentru adolescenti si nu numai.