Dupa ce a fost persecutata pret de secole, vrajitoarea pare ca a revenit in central atentiei. Si nu oriunde, ci in mijlocul societatii franceze contemporane.
De data asta, prezenta ei, cea care face vraji sau care-si iese din sine, e mai nou intruchipata si pe retelele de socializare, in ceea ce azi se traduce prin lupta impotriva patriarhatului si care tinde sa seduca din ce in ce mai multi adepti ai dezvoltarii personale.
Usor, usor, ele au revenit, mai peste tot.
Spre exemplu, in 2017, si-au facut aparitia in cadrul unei demonstratii impotriva reformei Codului muncii.
S-au autointitulat un colectiv de vrajitoare „Witch Block Paname” sau „Witch Block Paris”. Si asta ca sa stie lumea clar de unde provin. Protesteaza cu diverse ocazii, marsaluiesc purtand palarii ascutite si bannere pe care se poate citi cu usurinta „Macron la cazan” (Emmanuel Macron este presedintele in exercitiu al Frantei).
Ele par, intr-un fel corespondentul francez al Miscarii americane „Black Lives Matter”.
Vrajitoarele actuale sustin ca apara fie mediul, fie egalitatea de gen, iar apelativul de vrajitoare devenind, aproape peste noapte, standardul feminismului postmodern.
Vrajitoare sau mai bine zis „noua vrajitoare”.
Pentru ca, istoria ne demonstreaza ca de la sfarsitul Evului Mediu si pana in secolul al XVIII-lea, cele dintai au facut obiectul unor persecutii metodice si draconice, incat nicio femeie sanatoasa la minte nu ar fi indraznit, vreo clipa, sa se impopotoneze cu acest nume public, chiar pana la jumatatea secolului trecut, la mai bine de 20 de ani dupa incheierea celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Vrajitoarea a fost, dar nimeni nu stie si cat va mai ramane asa, cea care spune si face vraji. Imaginatia colectiva le-a pastrat in mentalul public ca fiind niste batrane infricosatoare, cu nasuri lungi si strambe, care se agita in jurul unor cazane aburind si pline cu un lichid vascos sau care se deplaseaza prin aer calare pe matura lor magica.
In urma cu trei sau patru sute de ani, istoricii spun ca cele carora li se spuneau „vrajitoare” erau, in cea mai mare lor parte, femei analfabete, de la tara, care nu prea intelegeau pana in momentul arderii lor pe rug ce li se intampla.
„Vrajitoarele au reprezentat mereu acele clase marginalizate ale societatii,
Foloseau un stil de viata sau coduri pe care restul nu le intelegeau ori nu-si bateau prea tare capul sa le inteleaga.
Traiau intr-o forma de marginalitate, ca sa nu spunem de-a dreptul izolare. Prin urmare, reprezentau mai mereu un pericol pentru ordinea sociala si morala impusa de ceilalti.
Asa s-a nascut mitul conform carora vrajitoarele detin cunostinte oculte, ce se transmit exclusiv de la femeie la femeie. Aceste cunostinte oculte se refera in principal la fertilitate, nastere, originea plantelor medicinale. Mai de fiecare data adeptele erau acuzate de acelasi lucru. Si anume ca si-au vandut sufletul Diavolului in schimbul acestor cunostinte”, explica istoricii de azi.
Noile vrajitoare nu par foarte departe de vechea definitie de caz. Insa e aproape sigur ca destinul lor va fi cu totul altul in cel de-al treilea mileniu de crestinism.
