Dupa mine, aceste trei saptamani, cele cuprinse intre Sf. Valentin, adica 14 februarie si Ziua Femeii, 8 martie, sunt cele mai importante din an. Totul e pus si repus sub semnul intrebarii in aceasta perioada de timp. Spuneti voi, fetelor, daca gresesc?! Partenerii nostri aproape ca devin, daca nu cumva erau deja, crizati…..
Priviti-i cu atentie: merg pe varfuri, bolborosind ceva ca pentru ei din care nu intelegi decat cateva cuvinte disparate, gen inel, flori, cina romantica, nervi, atentie, calm…Ce-or vrea sa spuna? Aproape ca stim raspunsul, mai fiecare dintre noi. Dar pentru cele dintre noi care vor sa mai viseze frumos inca o data am descoperit foarte recent o lectura foarte agreabila: “Ce se intampla in iubire”, de Alain de Botton, un elvetian ce nu a ezitat sa-si faca studiile si o cariera peste Canalul Manecii, la englezi…Rezultatul? Cartile sale sunt traduse in prezent in peste 30 de tari!
Ce se intampla in iubire? Intrebarea asta, banala pentru mii si mii de suflete, de-a dreptul tampita pentru tot atatea altele, sta pe buzele noastre. Doar ca de Botton ne pune in fata un cuplu care nu doar ca traieste o poveste de dragoste ca mai fiecare dintre noi, dar o si oficializeaza. Si intrebarea legata de iubire se schimba in “ce se intampla intr-o casatorie?”. Pe scurt, cam ce stim fiecare. Adica cel de langa noi e fie vinovatul de serviciu pentru tot ce ni se intampla rau la un moment dat, fie ingerul pazitor fara de care nu am putea respira!
Elvetianul despre care vorbim ne lasa intr-un fel impresia ca la modul ideal arta ar fi aceea care ar trebui sa ne dea raspunsurile pe care nu le primim de la oameni. Mai mult, miza creste atunci cand am putea crede cu convingere ca unul dintre atuurile literaturii ar fi tocmai acela de a ne spune lucrurile pe care societatea in ansamblul ei se fereste sa ni le comunice, ba chiar sa le exploreze dintr-o pudoare exagerata. Pe scurt, cartile importante ar trebui sa fie acelea care ne fac sa ne intrebam, cu usurare si recunostinta, cum a putut autorul sa stie atat de multe despre vietile noastre. Iar dupa parerea mea, volumul lui de Botton se inscrie in aceasta linie. Pentru cele inca neincrezatoare, va spun doar atat: cititi cu creionul in mana modul in care Kirsten, eroina principala, se lasa cucerita. Sau infrunta, mai tarziu, scenele de gelozie sau cele in care imaginatia sexuala a sotului, Rabih, o ia de-a dreptul razna. Sau cele in care Rabih e nevoit sa plece cu serviciul luni intregi
Kirsten, ca fiecare in fond, vede deseori dincolo de lacrimi, de neputinta ei sau a lui de a vorbi de confuzii, de a gasi explicatii chiar si pentru situatiile din care ni se pare ca nu vom sti vreodata sa iesim. Iar cea mai importanta lectie pe care am primit-o de la acest de Botton e ceea ce va las acum, in loc de “la revedere”: …o viata mediocra…tocmai asta e motivul pentru care, intr-o relatie, chiar si cei mai vorbareti dintre noi prefera sa nu spuna lucrurile pe sleau cand partenerii nostri risca sa nu ne citeasca asa cum trebuie. Doar citirea muta si precisa a gandurilor poate trece drept semn adevarat ca partenerul nostru e demn de incredere; doar cand nu trebuie sa explicam avem certitudinea faptului ca suntem intelesi cu adevarat…
Dragelor, sa fiti cu adevarat iubite si sa iubiti din toata fiinta voastra!.. Pe curand….
