Da, chiar am citit o carte minunata, de aventuri si actiune, care te captiveaza prin creativitate si suspans. “Jocul final: Convocarea”, roman scris de James Frey si Nils Johnson-Shelton. Si deja cand mentionez numele lui James Frey multi vor ridica din spranceana si vor zice de ce il mai bagi in seama pe tipul asta?
Ei bine, nu am vrut sa mai privesc in urma la discutiile ce l-au insotit pe Frey dupa aparitia memoriilor sale. Pentru cine nu e familiarizat e usor sa tastati numele lui pe Google si veti avea rapid istoria evenimentelor de atunci. Bref, revin la Jocurile asternute de cei doi autori si va spun ca pe mine m-au captivat. Asta e cuvantul, captivat. Banuiesc ca stiti deja aceasta carte este incadrata pe rafturile librariilor la categoria SF&Fantasy, dar credeti-ma ca dezvaluie si adevaruri ascunse cum ar fi misterul Stonehenge-ului.
Romanul ne vorbeste despre supravietuirea noastra ca specie.
Aventura in lumea prezentata de cei doi incepe prin descrierea vietii fiecarui Jucator si in acelasi timp prin relatarea caderii unor meteoriti pe Pamant si urmarile ei.
Cei 12 jucatori sunt antrenati din timp, familiile lor pregatindu-i inca de mici sa ucida cu sange rece, sa dobandeasca o rezistenta inimaginabila la efort, la durere, la stres…
Jocul final preconizeaza sfarsitul lumii declansat de catre creatorii pamantului, niste fiinte primordiale si deosebit de puternice si inteligente, care hotarasc destinul Pamantului, mai exact distrugerea lui.
Doar un Jucator va supravietui si acela va putea sa isi salveze si familia si intreaga semintie.
Jucatorii nu sunt perfecti si asta este tot farmecul cartii. Nu vorbim de niste robotei, ci de fiinte umane, fiecare cu caracterul lui, unul mai deosebit decat celalalt, unul dintre ei balbait, alta muta, alta foarte frumoasa, altul foarte scund si tanar. Dintre toti acestia unul singur invinge.
Permiteti-mi sa va asigur ca aceasta carte nu este cu nimic asemanatoare “Jocurilor Foamei”. Cred ca mai degraba e rupta din lumea lui Dickens. Are de toate. E confuza, stupida, infantila, plina de cuvinte pompoase, te lasa perplex, este aroganta, derutanta, fara speranta si plina de speranta, ne zice ca putem fi curajosi, dar si slabi si neinspirati. Si.. si sigur nu o veti lasa din mana… pentru ca veti persevera in lumea ei …veti imbratisa aceasta carte si tot ce tine de ea pentru ca la final veti spune ca sunteti puternici, neinfricati, dar si timizi, speriati, urati, dar binecuvantati si mereu iubiti.
Asadar…. va provoc la “Jocul final”.
Pe curand.
