Am citit recent o carte care o sa va placa cu siguranta. Se numeste “12 reguli de viata”, de Jordan B. Peterson. Doar numele autorului si deja stiti ca desi pare o carte usoara nu trebuie sa va lasati inselati. Peterson a atins faima oarecum tarziu, dar nu lasa niciun moment sa treaca fara a se bucura de ea si fara a crea controversa prin ceea ce face sau zice.
La noi titlul intra in categoria “Psihologie practica” si din start va spun ca m-am simtit un pic turtita de trimiterile dese catre citate din filozofie – Goethe, Nietzsche sau Dostoievski-, ceea ce dupa parearea mea i-a dat cartii un aer de un “pic mai complicata”.
Cu toate acestea, mi-a placut, mi-a dat acea stare ca trebuie sa aflu si eu de ce lumea il huleste sau de ce milioane dintre noi sunt abonati la canalul sau de youtube.
M-am convins ca in lumea nebuna de azi, cei tineri se regasesc in cele promovate de Peterson. Eu stateam cu volumul asta urias in brate si la un moment dat ma gandeam ca acest individ are mintea usor haotica chiar si numai pentru ca intr-adevar incepe cateodata un al doilea subiect fara a-l termina pe cel dintai, insa spre uimirea mea face asta cu un stil placut, usor, exemplificat si clar.
Nu ma voi chinui sa il interpretez aici pe canadian, nu imi asum astfel de riscuri, ci pur si simplu pentru a intelege mai bine despre ce este vorba in carte o sa va enumar cateva din capitole si o sa atasez imagini cu anumite paragrafe ca sa observati stilul.
Pentru mine cam astea au avut ceva aparte:
Regula numarul 1.
Stai drept si trage umerii inapoi (Homarii si teritoriul)
Regula numarul 2.
Ai responsabilitatea de a te ajuta; comporta-te ca atare
Regula numarul 3.
Imprieteniti-va cu cei ce va doresc numai binele
Admit ca m-au impresionat intamplarile istorisite de autor din viata sa si ma refer aici la cateva momente sa le zicem intime sau mai personale; boala de care sufera fiica sa si cum el ca tata si ea ca fiica, au facut fata acestei incercari. Am retinut si disparitia prietenului care moare din cauza stilului de viata.
Se stie clar ca Peterson este etichetat ca un veritabil misogin, asta datorita si numai sustinerii unui mod de viata de stil vechi ca sa ii spun asa. Asa ca evident m-a marcat discursul misogin, mai ales cand compara lumina cu intunericul, yin si yangul, femeia si barbatul.
Ma scoate din sarite cand povesteste intamplarea unei cliente, in care ea marturiseste a fi violata de mai multe ori. Respectiva isi deschide sufletul in fata lui, terapeutul, iar el se indoieste de veridicitatea faptelor enumerate de ea, ba mai mult, considera ca poate chiar ea este de vina pentru ca a fost violata. Eu personal daca as avea un terapeut care nu crede ce povestesc, nu as mai merge la nicio sesiune la el. Dar pana la urma Peterson stie deja ce curent produce, ce stari provoaca si isi construieste lumea folosind controversele din care ne hranim toti zilnic.
Ai zice ca trebuie sa isi foloseasca platforma pentru a ne face sa gandim singuri, dar cred ca in final singurul lucru care reiese din scrierea lui este ca ar cam trebui sa il ascultam pe el.
In concluzie totusi, cartea tot merita a fi citita, scrie el acolo o serie de sfaturi, si incearca sa impuna o disciplina atat in ganduri, cat si in dieta sau miscare.
Evident, fiecare dintre noi are libertatea de a decide daca nu cumva avem in fata ochilor o alta serie placebo…ce merge pentru unii, nu e la fel de bun pentru ceilalti.
Bun…. si de fapt ideea principala este ca mi-a placut sa va impartasesc gandurile mele…cu siguranta voi reveni.
