Sa tot fie cateva zile de cand tot incerc sa va scriu cate ceva despre meditatie. Recunosc ca sunt un novice in domeniu, dar de cand i-am dat o sansa tot am bifat cateva puncte pozitive din aceasta tehnica.
Se petrec multe in ultimul timp in viata mea si nu toate cu zambete pe saturate. Ca multi dintre voi simt cand ma incorseteaza stresul, cand imi pierd rabdarea, am momente de tristete si simt cand in timpul unei discutii nu mai ajung sa il aud pe cel din fata mea, ci practic astept doar momentul in care ii voi tranti replica mea devastatoare. Asa ca a trebuit sa gasesc o metoda prin care sa preiau din nou controlul, ca sa zic asa, asupra fiintei mele. De la inceput va spun ca pentru mine a incepe sa meditez a insemnat pur si simplu sa ma opresc din ceea ce faceam si sa respir. Sa las deoparte orice altceva, sa ma asez undeva si sa imi urmaresc respiratia pentru cateva minute. Si mai sa fie, a functionat…. Am realizat ca oricate ganduri negre mi-ar trece prin cap nu am cum sa le fac sa nu mai apara, ci pur si simplu le las sa existe. “Le asezi deoparte si incerci sa fii prezenta tu cu tine insati”, asa mi-am zis.
Scopul meditatiei nu e acela de a scapa de ceva. De fapt, incercarea de a scapa de ganduri si emotii nedorite face ca lucrurile sa se inrautateasca.
Nu sunt cu nimic diferita de voi toti. Si eu imi doresc rezultate exceptionale imediate. Si eu consider ca nimic nu se misca indeajuns de repede spre ceea ce doresc sa obtin. N-as putea sa va spun de cate ori am fost tentata sa renunt la ceea ce fac pentru a ma apuca de ceva nou, dar nici acesta nu este raspunsul la vietile noastre agitate.
Asa ca m-am intors din nou la exercitiile mele de respiratie.
Fara un indrumator am descoperit singura ca meditatia nu vizeaza linistirea mintii sau oprirea gandurilor. Aceasta abordare conduce numai la stres si la mai multa tulburare interna. Nu este vorba despre cat de linistita reusesc sa imi mentin mintea in acele cateva minute. Nu este vorba de a avea mai multe sau mai putine ganduri. Am inteles ca este vorba despre modul in care am de-a face cu gandurile ce imi trec prin cap atunci cand vreau putina liniste. Mi-a placut comparatia facuta de cineva… El a spus ca “a fi atent la gandurile tale este ca un blocaj in traficul din oras sau ca vremea. Uneori, strazile sunt aglomerate. Uneori sunt calme. Uneori vremea este tulbure si furtunoasa. Alteori, avem parte de un cer albastru clar.” Asa ca am inteles ca meditatia nu vizeaza modificarea blocajului din trafic sau a vremii. Este vorba despre a fi martora gandurilor mele fara a le judeca. Uneori mintea imi este ocupata de ganduri de tot felul. Uneori este linistita. Am inteles ca este in regula asa.
Pur si simplu incerc sa ma relaxez, sa nu ma iau prea tare in serios in acele momente si sa imi urmaresc respiratia. Asta e tot. Incerc sa renunt la probleme pentru cateva minute. Incerc sa renunt la gandurile active si sa ma concentrez pe ceva ce imi face placere si imi aduce un zambet pe buze. Nimic altceva nu conteaza in acele momente. Pur si simplu imi urmaresc respiratia.
Asa ma mentin mai mult in joc peste zi. Nici macar nu imi impun un numar de minute in care sa fac acest lucru. Aplic o tactica simpla. Ma trezesc dimineata, beau o cana mare cu apa cu lamaie, fac cateva exercitii de yoga – altadata va voi povesti ce si cum si cu yoga asta in viata mea – ma asez si imi urmaresc respiratia cateva minute; sunt dimineti in care apelez la o aplicatie de meditatie pe telefon – mi-am descarcat Insight Timer -. Atat doar. Nimic spectaculos, nicio stiinta avansata.
Va promit ca voi reveni cu mai multe despre drumul meu prin incercarea de a-mi gasi zilnic linistea mintii si tare m-as bucura sa aflu ca ati inceput si voi sa meditati.
Cam atat pentru azi. Pe data viitoare.
