Si iata ca am ajuns sa va povestesc si despre mult indragitul meu autor, Carlos Ruiz Zafón, cu unul dintre romanele ce mi-au ramas pentru totdeauna in suflet. L-am descoperit pe Zafón la o discutie cu matusa mea, care la randul ei este o iubitoare de lectura; intreband-o ce autori a mai citit si ce impresii a avut despre ei, mi l-a recomandat pe acest minunat autor de romane pentru adolescenti si nu numai.
Ce diferenta este intre cartiile pentru adolescenti cu vampiri pe care le vedem din ce in ce mai mult in rafturile librariilor si ale bibliotecilor si romanele cu tenta gotica ale lui Zafón, care deasemenea, sunt destinate publicului tanar si care in mod surprinzator au prins si la publicul “adult“, unul dintre ei fiind chiar matusa mea!
De altfel, in nota sa catre cititor din romanul “Palatul de la Miazanoapte”, Carlos Ruiz Zafón isi exprima speranta ca aceste romane vor fi citite indiferent de varsta: “scriind aceste carti, am incercat sa creez acel gen de romane pe care mi-ar fi placut sa le citesc in copilarie, dar care mi-ar fi tinut interesul viu si la 23, dar si la 83 de ani”.
Dupa discutia cu matusa, am hotarat sa dau o fuga la biblioteca sa caut acest autor si romanele lui. Si iata ca am ajuns in fata raftului unde erau insirate in ordine alfabetica romanele lui Zafón. Bineinteles ca am trait acel moment de tipul “pe care sa il aleg ca fiind primul roman pe care sa il lecturez”, dar dintre toate parca tot “Palatul de la Miazanoapte” ma striga si ma indemna sa il iau de pe raft.
Si exact asa am si facut si sincer va marturiesc ca nu imi pare rau de alegerea facuta.
Cum reuseste sa acapareze publicul de orice varsta? Ei bine prin povestea care se intretese cu alta poveste, ce deschide portile unui univers misterios, in care personajele trec prin numeroase aventuri riscante; o buna dozare a fantasticului inserat in cadrul realitatii; o intriga complexa, plina de suspans, ce dezvolta uneori tiparul unei carti politiste si in care autorul nu se sfieste sa adauge elemente tragice, uneori grotesti, ritmul fiind intotdeauna unul alert.
Nu in ultimul rand, ceea ce atrage la scrierea lui Zafón este inzestrarea spatiului in care se petrece actiunea cu o nota daca nu de fantastic, atunci macar de magic.
La ce s-ar referi magic? Ei bine este vorba de Calcutta unde se petrece actiunea romanului. Aici, in acest oras in care canicula si musonul isi impart suprematia, se intampla ca intr-o zi sa ninga, simbolizand prin acest moment de exceptie evenimentele extraordinare prin care trec eroii cartii, niste adolescenti de saisprezece ani, de la un orfelinat. Zafón insereaza o legenda despre Calcutta, pe vremea cand era cuprinsa de un blestem, acela care ii facea pe locuitori sa imbatraneasca mai repede, rapindu-le viitorul.
In acest oras invaluit de negura blestemului lui Shiva, sapte copii din orfelinat se organizeaza intr-o societate secreta, Chowbar, jurand sa se apere unul pe celalalt si avand sediul intr-o casa parasita, pe care o denumesc “Palatul de la Miazanoapte”. Aceasta societate isi gaseste sensul abia cand adolescentii se vad confruntati cu unul dintre spiritele intunericului, Jawahal, care cauta sa supravietuiasca gasindu-si un corp-gazda in Ben sau Sheere.
Cine sunt Ben sau Sheere? Ei sunt doi frati gemeni ce fusesera despartiti la nastere de bunica tocmai pentru a-i proteja de acest spirit, baiatul ajungand la orfelinat, iar fata ramanand in grija bunicii. Acum, cu societatea secreta in care au inclus-o si pe Sheere, trebuie sa il invinga odata pentru totdeauna pe cel care ameninta sa pustiasca orasul cu focul razbunarii sale (focul distrugator al zeitei Kali, care macina totul in neant).
De remarcat este si faptul ca Zafón se indeparteaza de la schema clasica a unei carti construite pe dihotomia bine-rau, in care eroii trebuie sa treaca printr-o serie de probe initiatice pana sa reuseasca sa invinga; in schimb in “Palatul de la Miazanoapte” sa nu va asteptati la un final (in totalitate) fericit. Orasul eliberat, in cele din urma, de blesteme, in care lacrimile lui Shiva mai curg o data, are nevoie de un sacrificiu.
Va las pe voi sa descoperiti despre ce sacrifiu este vorba si sper sa fiti surprinsi in mod placut de acest roman si de finalul lui.
Si binenteles daca v-a placut si l-ati indragit pe Zafón, va indemn sa cititi si celelalte lucrari scrise de el deoarece sigur va vor ramane ancorate in memorie.
Pe curand.
