Personaj incredibil in istoria Bisericii primului mileniu, Sfantul Augustin (354 – 430), este celebrat cu fast ca „doctor al sufletelor si teologiei crestine” mai peste tot in lumea crestina.
Chiar si in Biserica Ortodoxa, care-l gratifica doar cu titlul de „Fericit”. Vineri, 28 august, s-au implinit 1.590 de ani de la moartea sa.
Prilej de a va oferi rugaciunea sa despre moarte.
V-o oferim cu drag, si ca un preludiu al ultimului sfarsit de saptamana al acestei veri aparte, a anului de gratie 2020:
„Moartea nu este nimic.
Tocmai am trecut in cealalta lume: parca m-as ascunde in camera alaturata.
Eu sunt inca eu si tu esti tot tu.
Ceea ce am fost inainte unii fata de altii suntem si dupa moarte.
Cheama-ma dupa numele cu care m-ai strigat dintotdeauna, pe care-l indragesti atat de mult,
Vorbeste-mi in acelasi mod calduros cu care mi-ai vorbit mereu.
Nu-ti schimba tonul vocii, nu-ti lua un aer solemn sau trist.
Razi si pe mai departe de lucrurile care ne-au facut sa radem candva, impreuna,
De acele lucruri marunte care ne-au placut atat de mult cand eram impreuna, in lume.
Roaga-te, zambeste, gandeste-te la mine!
Numele meu va fi mereu cuvantul familiar de altadata:
Pronunta-l fara cea mai mica umbra sau tristete.
Viata noastra pastreaza acelasi sens pe care l-a avut dintotdeauna,
Este la fel ca inainte, nimic nu s-a rupt, nimic nu s-a schimbat.
De ce sa fiu in afara gandurilor si mintii tale doar pentru ca nu mai sunt in fata ochilor tai?
Nu sunt departe, sunt doar de cealalta parte, chiar dupa colt.
Crede-ma, totul este in regula!
Daca imi vei cauta inima, o vei gasi la fel de tandra!
Opreste-ți lacrimile si nu ma mai jeli, de ma iubesti: zambetul tau este pacea mea!