Saptamana aceasta a facut schimb de locuri cu “Tiger King” drept cea mai vizionata emisiune TV de pe Netflix. Asadar, din moment ce cam toti suntem blocati in casa, puteti sa vizionati “Self Made”, o miniserie in patru episoade in care joaca Octavia Spencer in rolul doamnei C.J. Walker, prima milionara realizata prin forte proprii din America.
Eroina noastra, Sarah Breedlove, s-a nascut o femeie libera, dar a trait cea mai mare parte a vietii sale in sclavia saraciei si a respingerii. A lucrat ca spalatoreasa de rufe si a ramas blocata in aceeasi rutina atat de mult timp, incat a simtit ca nu va iesi niciodata din aceasta. Pe masura ce a trecut timpul, si-a gasit trupul aproape sfarsit, dar parul suferind cel mai rau. Asistam in primele secvente ale miniseriei la tot acest tablou din care vedem cum si sotul o paraseste.
Atunci cand o femeie numita Addie Munroe i-a batut la usa, viata lui Sarah Breedlove i-a o intorsatura. Addie a ajutat-o sa isi ingrijeasca parul, iar pe masura ce acesta capata o noua viata si Sarah devine mai increzatoare in propriile forte. Gaseste acea forta ce o face sa isi promita ca nu va mai spala rufe pentru altii pentru tot restul vietii ei.
Curajul si convingerile ei o duc pe un nou drum si primeste tot ceea ce si-a dorit dintotdeauna, dar trebuie sa se confrunte si cu tradare si cu singuratate pentru a deveni figura legendara, Madam C.J. Walker.
E adevarat ca totul suna foarte frumos pana aici, dar aceasta miniserie a trecut, cel putin pentru mine, de la nivelul unui mare candidat la premiile Emmy din acest an – cand s-ar desfasura nimeni nu mai stie in acest moment – la cel de subiect bine gandit, dar tare prost adus la viata pe micile ecrane.
Dupa primele doua episode am simtit ca ceva nu sta foarte clar pe foile de scenariu sau mai rau acolo stateau foarte bine, dar regizorii au gresit transpunerea pentru noi.
Octavia Spencer, castigatoare de premiu Oscar, este liderul carismatic al acestei miniserii si de fapt cel mai mare castig al “Self Made”.
In ciuda faptului ca este eroul povestirii, exista multe alte dimensiuni ale personajului lui Walker, iar Spencer le aduce la viata pe toate intr-o performanta magnetica. Fie ca este vorba de increderea lui Madam Walker sau de neputinta lui Sarah Breedlove, fie ca este o femeie puternica de afaceri ce se dedica total pentru a face ca visele sa devina realitate, fie ca este o fata simpla, ce este inca fixata in amintirea inocenta de a fi alaturi de parintii ei, Spencer reuseste de fiecare data sa evidentieze multe nuante ale personajului ei. Desigur, ea are si avantajul de a juca un rol care este atat de fascinant de la inceput, incat pur si simplu este imposibil sa nu aiba atat de multe fete pe care vrea sa ni le dezvaluie.
Altfel, in loc sa se concentreze pur si simplu pe rasismul care a fost normalizat la acea vreme, miniseria “Self Made” este mai mult despre colorismul ce diferentia negrii de mulatrii in acea epoca, dar si despre problema standardelor conventionale de frumusete. Acestea sunt cele doua elemente ce definesc foarte mult miniseria, intrucat culoarea pielii, dar si greutatea trupului lui Walker aduc judecata si discriminarea in prim plan.
Octavia Spencer este sustinuta de Blair Underwood in rolul sotului emasculat C.J., de Carmen Ejogo drept rivala eterna Addie, de J. Alphonse Nicholson in rolul ginerelui oportunist John, de Kevin Carroll ca si consilierul juridic Ransom si de Garrett Morris drept socrul intelept Cleophus.
Dar parca niciunul dintre acestia nu mi s-a parut mai in plus in rol ca Tiffany Haddish ce o interpreteaza pe A’Leila, singura fiica a lui Madam C.J. Walker. Haddish mi-a dat in permanenta senzatia ca este cu un ton sub toti ceilalti, ca se forteaza sa tina pasul cu ei si nu ca ei ar fi avut vreo interpretare notabila.
Miniseria e prea de curand disponibila spre vizionare. Nu vreau sa dezvalui prea mult din subiectul ei si nici nu vreau sa o fac bucatele, dar in ciuda dimensiunilor din ce in ce mai mari ale imperiului lui Sarah si ale scandalurilor ocazionale declansate de planurile sale, “Self-Made” e mai mereu repetitiv, persoanele dragi continua sa o tradeze. Insa aceste drame interpersonale nu reusesc sa se evidentieze in scenariu, deoarece Sarah are cateva defecte importante – toti ceilalti trebuie sa-i recunoasca geniul si sa se dea din calea ei. Confuzia cronologica deliberata a productiei face, de asemenea, uneori greu de apreciat cat de realiste sunt ideile si realizarile revolutionare ale eroinei.
Si ca sa fie subliniat tot ce v-am zis pana aici episodul final o picteaza pe Sarah intr-o maniera indoielnica, pe masura ce practicile comerciale nefaste ies la iveala. Este bine sa-i descoperim cumva defectele, dar acestea ar fi trebuit sa aiba un ceva care sa ne atentioneze ca exista. “Self Made” o zugraveste ca pe un sfant pe Madam C. J.Walker pentru trei episoade complete, apoi incearca o schimbare de directie total nefericita.
Senzatia pe care mi-a lasat-o mai mereu “Self Made” este cea a unui monolog ca ar fi putut sa fie scris mai bine sau a unei scene ce pare in afara locului si destul de inutila.
Din fericire toate acestea nu stirbesc cu nimic interpretarea Octaviei Spencer si pentru a rezuma, totusi “Self Made” este seria pe care nu trebuie sa o ratati. Spectacolul are unele defecte, dar este usor sa le privesti si sa treci peste ele pentru a te bucura de povestea splendida pe care o spune despre o femeie ce a inspirat generatii intregi. Este o serie istorica ce sarbatoreste succesul afro-american feminin intr-un moment in care acest lucru parea imposibil.
Vizionare placuta.
Pe curand.
