Da stiu…. e ceva timp de cand nu v-am oferit o recenzie scrisa de mine….. asa ca a venit momentul sa va impartasesc cateva ganduri despre o carte deosebita pe care am avut sansa sa o parcurg datorita unei bune prietene. Este vorba de “Inainte de ploi” scrisa de Dinah Jefferies.

Pot oare broastele raioase sa cante? Ba, mai mult, pot canta Marseieza? Adica exact acea melodie aparte care-i face pe multi sa vibreze, nu doar pe francezii de rand…sau o capra poate dansa pe acorduri de acordeon…sau poate exista undeva, in aceasta lume, un porc dansator extrem de gratios in ciuda dimensiunilor sale, apetisante pentru cei mai multi dintre noi doar dupa ce au trecut prin protapul rotisorului?

Cei ce ma cunosc stiu deja ca unul din obiectele ce ma insotesc in fiecare dimineata la birou este o sticla cu guler roz si un continut verde; aceasta a devenit un fel de accesoriu pentru orice tinuta. Am devenit ca sa zic asa dependenta de continutul ei de cativa ani si va asigur ca nu voi renunta foarte curand la consumul smoothie-ului verde din interior.

Dupa cateva saptamani de lecturare a unor carti sa le spun cu incarcatura, aveam nevoie de ceva ca un vanticel caldut printre crengi de liliac inflorit. Cam asta promite romanul scris de Catherine Isaac, “Aici acum, mereu”. Recunosc ca m-a atras coperta, apoi, sa nu imi spuneti ca nu faceti la fel, am citit randurile de pe ultima coperta. M-a convins imediat paharul de vin roze rece, scaunul confortabil si lectura plina de bucurie pe care cronica din New York Times mi le promitea ca asociere cu aceasta carte.

Am sa revin la voi cu impresiile lasate de romanul Catherinei Isaac.