Am tot stat si m-am gandit cum de ne tot uitam la seriale ce au o gramada de sezoane? Sa fie vorba despre actiunea propriu-zisa… sa fie vorba despre cel care a creat seria? Dupa cateva priviri aruncate peste lista cu ce urmaresc eu am realizat ca este vorba despre personaje….pur si simplu ne tot intoarcem la acestea pentru ca de abia asteptam sa vedem ce au mai facut cutare sau cutare din serial… iar aceste personaje sunt doar un amestec de scriere si actorie grozave. Si mai e ceva…. daca ai noroc, mai ai parte si de actorul potrivit pentru acea piesa. Exact asa am patit eu cu “Metoda lui Kominsky”.

Este octombrie, acea perioada a anului, cand ecranele de pretutindeni sunt pline de monstri malefici, ucigasi innebuniti si aparitii care mai de care mai furioase. Este o veste buna pentru oricine se bucura de una sau doua povesti de acest fel, dar cu siguranta nu pentru mine care oricum, cam tot timpul anului, duc dorul filmelor cu povesti cu oameni obisnuiti. Mi-e tare dor de acele momente cand in programul filmelor nu erau atat de multi super eroi si fiinte de pe alte planete, cand nu era atat de mult macabru in ceea ce ni se tot propune sa vizionam indiferent de anotimp. Asa ca imi respect traditia inceputa acum cativa ani si caut doar filme ce merg impotriva curentului actual de la Hollywood. Astazi va ofer cateva randuri despre “Same Kind of Different as Me”, disponibil pe Netflix.

Da, chiar am citit o carte minunata, de aventuri si actiune, care te captiveaza prin creativitate si suspans. “Jocul final: Convocarea”, roman scris de James Frey si Nils Johnson-Shelton. Si deja cand mentionez numele lui James Frey multi vor ridica din spranceana si vor zice de ce il mai bagi in seama pe tipul asta?

Imi e clar zilele acestea ca orice film am vedea sau orice serie tv am urmari, in ultimii doi ani toate se termina lasandu-ne cu gandul….. La ce naiba m-am uitat? Tot acolo se incadreaza pentru mine si The Politician ce domina de vreo saptamana vizualizarile pe Netflix.