A trebuit sa las cateva zile sa treaca pentru a-mi potoli mintea dupa ce am lecturat romanul “Femeia la 1000 de grade” scris de Hallgrimur Helgason. Va avertizez deja, atunci cand lecturati primele pagini ale cartii nu aveti habar in ce va bagati.

Iata ca vin de data asta cu impresii oarecum negative despre o carte. Este vorba, cum deja v-am sugerat din titlu, despre o lucrare ce descrie evenimente reale imbinate cu supranaturalul si ceva povesti de dragoste.

Imi place sa gazduiesc prieteni pe cappuccino printre nori… Astazi e din nou randul unuia dintre cei mai apropiati mie macar si numai datorita pasiunii nebune de a citi orice gen literar si de a nu ii fi teama sa se dezvaluie… asadar….ma bucur ca a ales acest titlu pentru voi… e o lectura numai buna pentru sfarsitul de saptamana din fata noastra

Exact cu doua luni in urma a trebuit sa ne luam ramas bun de la cel mai iubit membru al familie noastre, o splendoare de caine pe nume Felix. Inca nu pot crede ca s-a petrecut acest eveniment, inca nu reusesc sa gasesc o normalitate in zilele ce s-au scurs din acel 25 iunie. Suntem multi cei care ne confruntam cu jelirea unui animal de companie si prea putine se fac in privinta aceasta la noi in tara. Este o situatie foarte des intalnita si careia i se acorda prea putina atentie. Stiu ca in randurile pe care le veti citi se regasesc multi. Stiu cat de greu le este chiar si prietenilor celor mai apropiati sa ne aline. As vrea sa existe si la noi in tara mai multe organizatii sau grupuri de suport care sa ajute in perioada de doliu dupa un animal de companie. Din pacate nu se fac lucruri cu adevarat nici in situatia in care cel plecat este o fiinta umana. Asadar… sper sa acceptati ca astazi gandul din acest colt virtual sa ii fie in intregime dedicat lui Felix, cel mai bun prieten pe care as fi putut spera vreodata sa il am….