Am descoperit recent o carte care mi se pare cu totul si cu totul iesita din comun. Ma declar efectiv amorezata de aceasta carte! Intr-atat de mult incat am decis ca in zilele urmatoare, premergatoare celebrarii sarbatorii pascale din acest an, sa va propun o serie de teme de reflectii pe care le-am decupat pentru mine si pentru tine, cititorule, deopotriva, din paginile ei, nu putine.

Stiam pana astazi despre ursuletul Paddington si aventurile sale londoneze. Adaugasem la colectie si intreaga familie de animale fantastice din pelicule britanice de mare succes precum “Animale fantastice si unde le poți gasi” sau seria lui “Harry Potter” (imaginatia lui J.K Rowling sa traiasca!). Cat despre Winnie the Pooh ce sa mai spunem! Ei bine, la tot acest bestiar, mai mult sau mai putin imaginar, voi adauga de azi si o pisica. Mai exact un motan roscat, pe numele sau Bob. Pe care vi-l propun fara zabava si voua!

Daca mi-ar fi spus cineva ieri, alaltaieri, luna trecuta sau acum patru-cinci-zece ani ca barfa l-a facut mare pe om i-as fi ras fara ezitare in fata si l-as fi trimis la plimbare. Zau asa, multe ciudatenii apar zilnic prin ziare si reviste, pe Facebook sau auzi de la vecina de deasupra, dar asta cu barfa mi s-ar fi parut prea infantila!

Nu mi se pare deloc confortabil sa-l citesti pe Jorge Luis Borges. Dar deloc! Mai degraba “iti rupi dintii” in proza pe care o propune in loc sa ajungi sa-l simpatizezi.