Sfanta Parascheva s-a nascut in prima jumatate a secolului al XI-lea, in sudul Dunarii, in Imperiul Bizantin, in Epivata, astazi o localitate din Turcia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de marele oras al lui Constantin, pe atunci capitala Bizantului.
Anii copilariei i-a petrecut alaturi de fratele sau (ulterior acesta se va calugari sub numele Eftimie, devenind episcop), in casa parinteasca. Traditia bisericeasca a consemnat numele parintilor drept Nichita si Sofia.
In adolescenta, Parascheva decide sa se retraga din aceasta lume si petrece o vreme in pustie.
Alege o manastire de calugarite din zona Iordanului.
La 25 de ani, in urma unei viziuni, revine in locurile Istanbului de azi si apoi in cele natale. Aici va mai trai doi ani, parasind aceasta lume la doar 27 de ani.
Va fi inmormantata pe malul marii, aproape de Kallicrateia. Mormantul a fost dat uitarii pana la sfarsitul veacului al XII-lea, cand, in urma inregistrarii unor minuni savarsite in zona, au fost descoperite moastele sfintei, intregi si nevatamate de trecerea timpului.
Ele au fost asezate, mai intai, in Biserica „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Kallicrateia. Aici au fost cinstite vreme de aproape 175 de ani, Parascheva devenind ocrotitoarea sufletelor impovarate.
Traditia bisericeasca spune ca locuitorii Epivatei, vazand puterea facatoare de minuni a moastelor Cuvioasei Parascheva, au ridicat chiar pe locul in care s-a nascut si a crescut o biserica inchinata ei. Aici moastele Paraschevei au fost asezate intr-o racla deosebit de frumoasa.
Si tot aici se va pastra o icoana a ei. Dovedindu-se facatoare de minuni, la scurta vreme Parascheva va fi fost canonizata de Patriarhia de Constantinopol din acea perioada.
Curand, noul tarat vlaho-bulgar i-a mutat moastele la Tarnovo, capitala noului imperiu. Cel mai probabil, evenimentul s-a produs in jurul anului 1223. Sfanta Parascheva a ramas in Tarnovo pentru circa 160 de ani, dar cresterea importantei Imperiului Otoman in Europa, incepand cu a doua jumatate a veacului al XIV-lea, va duce la disparitia Patriarhiei bulgare si la un veritabil „pelerinaj” al moastelor sfintei.
In 1393 capitala Tarnovo cade in mana turcilor si moastele se muta la Vidin, unde vor ramane pana in 1398. Apoi, se vor muta in Serbia, mai intai la Krusevat, apoi la Belgrad, unde vor ramane pana la caderea orasului in mainile turcilor, in 1521.
Transformarea Serbiei in pasalac turcesc duc la transportarea moastelor sfintei la Istabul. Aici patriarhul ecumenic va depune serioase eforturi pentru a intra in posesia lor, ceea ce se va si intampla, pentru o semnificativa suma de bani.
Soarta moastelor se va schimba, inca o data, in 1641.
Patriarhul ecumenic ii cere ajutor financiar domnitorului Moldovei din acea vreme, pentru a-si putea plati birul fata de turci. Vasile Lupu accepta si plateste nu mai putin de 2.500.000 de monede din argint, care va fi stins intreaga datorie, inclusiv cea inregistrata dintr-o perioada anterioara.
In semn de mare pretuire pentru ajutorul oferit, in mai 1641, patriarhul hotareste sa ofere moastele Sfintei Parascheva domnitorului moldav. Sultanii Murad al IV-lea si Ibrahim consfintesc si asigura securitatea pretiosului transport catre noua casa a cuvioasei, tanara Mitropolie a Moldovei lui Vasile Lupu.
Desi cinstita ca sfanta de stramosii nostri cu multa vreme inainte de aducerea moastelor sale in Moldova (1641) si consemnata ulterior si in cartile de cult ale Bisericii noastre, Sfanta Parascheva va intra in calendarul crestin ortodox romanesc abia in a doua jumatate a veacului XX.
In anul 1950, la initiativa patriarhului Justinian Marina, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat generalizarea cultului Sfintei Parascheva. Astfel pe 14 octombrie 1955 la Iasi a avut loc proclamarea extinderii cultului ei in Patriarhia Romana.
De atunci incoace, in ziua de 14 octombrie Biserica Ortodoxa Romana face anual pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi.
Sarbatoarea este incununata de pelerinajul crestinilor ortodocsi din tara si de peste hotare, poate cel mai mare pelerinaj din crestinatatea ortodoxa, la racla cu sfintele sale moaste. De asemenea, Sfânta Liturghie arhiereasca este savarsita de un sobor de arhierei, la invitatia mitropolitului Moldovei si Bucovinei. Din anul 1996, sunt aduse, mai nou si unele relicve sau sfinte moaste ale altor sfinti ai Ortodoxiei din diferitele parti ale Europei.
Anul acesta, pandemia de COVID-19 a facut ca traditionalul pelerinaj sa suporte serioase schimbari ale vechilor traditii.
