Acum doua zile am terminat Noduri scrisa de Domenico Starnone. Pur si simplu ma bantuie, iar cel mai simplu mod de a o infrunta este de a scrie cateva randuri despre ea. O aveam de mult pe lista de lectura, dar dintr-un motiv sau altul am tot amanat citirea ei, apoi Noduri s-a dovedit a fi o poveste de dragoste teribila – teribila pentru ca de-a lungul intregii carti ai senzatia ca cineva taie in carne vie in ceea ce inseamna relatia dintre doi oameni.
Acesti doi oameni s-au casatorit de foarte tineri si au crezut ca au gasit acel loc linistit ce pare a fi casatoria. Doar ca dupa acel frumos inceput cand totul are un sens, putin cate putin, pas dupa pas, ei doi s-au pierdut.Vanda si Aldo s-au casatorit la Napoli, au doi copii, Sandro si Anna. Vanda este dedicata in intregime intretinerii casei si cresterii copiilor in timp ce Aldo este cel ce munceste pentru a sustine familia. Nimic deosebit pana aici, doar ca dintr-o data, la 30 de ani, Aldo isi abandoneaza sotia si copiii si pleaca la Roma cu Lidia, o tanara domnisoara ce abia a implinit varsta majoratului. Aldo dispare timp de 4 ani, traieste adevarata dragoste cu Lidia si reuseste sa se implineasca profesional devenind un respectat autor pentru programe de televiziune.
Vanda e tanara si sufera ingrozitor, il ameninta si ii spune “daca tu ai uitat, distinse domn, iti amintesc eu: sunt sotia ta”. Aldo nu uita, din contra la un moment dat nodurile il trag inapoi spre ea, spre familia lui. Am intuit o forta invizibila, dar plina de sentimentul vinovatiei, dar si de durere, de teama. Toate acestea il aduc inapoi si il fac sa creada ca ar mai putea repara ceva si mai ales ca trebuie sa faca acest lucru. Doar ca de-a lungul cartii am auzit in permanenta zgomotul facut de aceasta casnicie destramata. Am auzit vocile tuturor personajelor pentru ca Domenico Starnone i-a facut auziti pe toti. Le-a oferit tuturor sansa de a raspunde intr-un fel durerii – copiilor la varsta frageda, dar si atunci cand au devenit adulti, sotiei tinere, iar apoi in varsta. Vanda spune la un moment dat ca se apropie de implinirea a 80 de ani si nu ii place nimic din viata ei. Pana si Aldo se face auzit. El e pe rand sot, tata si amant. Si totusi cred ca pe el l-am perceput in permanenta ca pe un somnambul. Se misca de-a lungul intregului roman marcat de ceea ce a facut, este marcat de distrugerea propriei fericiri, dar si pe cea a celor din jurul lui. Ii e in permanenta teama sa nu fie sufocat de intreaga situatie si sa nu mai produca alt rau. Nu vreau sa va dezvalui mai mult, dar pana si Labes, motanul familiei, ajunge sa aiba un rol in toata aceasta insiruire.
Partea finala a romanului apartine celor doi copii acum adulti, ce intr-un dialog purtat de-a lungul unor zile de vacanta a parintilor ajung sa reactioneze intr-un mod surprinzator la amintirea momentelor ce au facut ca familia lor sa fie altfel.
Noduri este un roman intens si cred ca este imposibil sa nu impresioneze pe oricine ajunge sa il citeasca pentru ca povestea aceasta, oricum am privi-o, e povestea multora dintre noi.
Va sugerez sa nu o abandonati daca ajunge in preajma voastra.
