Cum arata Maica Domnului? Era inalta sau scunda? Bruneta sau blonda? Stia sau nu sa citeasca? Intrebarile de mai sus au chinuit multe generatii inaintea noastra. Nici una nu a reusit sa ofere raspunsuri sigure, de la care sa se construiasca raspunsuri valide necesare generatiilor viitoare. Dupa cum n-o vom face nici noi, la randul nostru! Si totusi…
Cateva incercari temerare au fost luate mereu in calcul.
Si care atare, ele au reusit cumva sa contureze un anume portret robot al singurei femei din istoria acestei lumi care a fost aleasa pentru a-i da nastere unui om-Dumnezeu.
Ceea ce stim sigur e ca Maica Domnului a fost, ca de altfel fiecare dintre noi, fiica timpului sau. Au trecut mai bine de doua milenii de la nasterea sa si specialistii (a se citi biblistii, adica cei ce stiu totul despre Sfanta Scriptura, si arheologii), sustin ca Maria era cel mai probabil mica de statura.
Si trebuie sa fi avut tenul bronzat! Zona Orientului e locuita de mii de ani de oameni cu un asemenea ten, ca atare Maica Domnului nu putea fi altfel! In plus, iata ce spune Scriptura, despre evreice, Mai exact in Cantarea Cantarilor sta scris: „Neagra sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasa, ca salasurile din Chedar, ca si corturile lui Solomon (Cant.1, 4).
Evreicele purtau parul lung si erau brunete, dar si frumoase.
Profeti ai Israelului vechi, precum Ezechiel sau Ieremia, le-au transpus in paginile Scripturii: „ti-ai facut ochii cu dresuri si te-ai gatit cu podoabe”, aveau sa scrie ei.
Femeile iudaice, si cele tinere, si cele batrane, isi acoperau capul, in afara casei, cu un fel de pliu al vestei de care nu se desparteau aproape niciodata. Erau foarte atente in prezenta altor barbati, fara se expune, si fiindca legea iudaica nu permitea foarte multe contacte intre cele doua sexe.
Dar, evreicele se parfumau cu siguranta. Sa ascultam din nou ce spune Cantarea Cantarilor: „miresmele tale sunt placute pentru miros, mireasma revarsata, numele tau”. Sau „Cu cat sunt dezmierdarile tale mai bune decat vinul, decat mirosul miresmelor tale, al tuturor balsamurilor!”.
In paranteza fie spus si evreii preferau sa se parfumeze. Acesta este semn al civilizatiei unui popor obisnuit sa se spele intr-o vreme in care o mare parte a lumii antice nu era chiar prietena cu apa si sapunul.
La vreo cinci secole dupa Isus si Maria un pelerin italian prin locurile natale ale familiei sfinte, la Nazaret, scria urmatoarele prin 570: „In sat finetea femeilor ebraice este atat de mare ca nicaieri in alta parte, in aceasta tara nu se pot intalni femei mai frumoase… ele spun ca mostenesc aceasta de la Sfanta Maria, care le-a transmis-o lor, intrucat era le era ruda”.
Nu stim prea multe nici despre gradul de cultura al Fecioarei Maria.
Cu siguranta, scoala de acum doua milenii era cu totul altfel decat cea de azi. Ce stim sigur e ca Maica Domnului vorbea aramaica, limba materna. Poate cu un usor accent datorat regiunii Nazaretului, dar nu vom sti vreodata daca se intelegea in ebraica cu preotii Templului de la Ierusalim. Acolo unde traditia crestina o va trimite din frageda pruncie pentru a se pregati in vederea misiunii cu totul deosebite incredintate de cel de Sus. Numai ca femeile nu aveau voie sa intre in Templu, cu exceptia curtii asa numite a neamurilor…
Pe de alta parte, tot traditia crestina e cea care ii atribuie Mariei nasterea uneia dintre cele mai frumoase rugaciuni din Sfanta Scriptura, Magnificat. Acesta este un veritabil imn care a traversat si va continua sa traverseze istoria oamenilor. Evanghelistul Luca l-a reprodus in chiar primul capitol al scrierii sale despre Isus:
„Sufletul meu il preamareste pe Domnul/ si duhul meu tresalta de bucurie in Dumnezeu, Mantuitorul meu/ caci a privit la umilinta slujitoarei sale./ Iata, de acum toate popoarele ma vor numi fericita/ caci mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic si numele lui e sfant!/ Milostivirea lui ramane din neam in neam peste cei ce se tem de el/ A aratat puterea bratului sau: i-a risipit pe cei mandri in cugetul inimii lor/ i-a dat jos de pe tron pe cei puternici si i-a inaltat pe cei umiliti/ pe cei flamanzi i-a coplesit cu bunuri, iar pe cei bogati i-a lasat cu mainile goale./ L-a sprijinit pe Israél, slujitorul sau, amintindu-si de indurarea sa, dupa cum a promis parintilor nostri, lui Abrahám si urmasilor lui in veci”.
O rugaciune rostita de miliarde de oameni si care poate fi rostita si azi, in ziua in care miliarde de creștini celebreaza, pentru a cata oara, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului.
