Asta e… nu prea am ce sa fac… recunosc ca urmaresc lista titlurilor apreciate si recomandate de cei de la New York Times asa ca romanul “Acolo unde canta racii” scris de Delia Owens era trecut pe lista de lectura sa zicem obligatorie cam din momentul lansarii lui, anul trecut.
Am evitat recenziile insa brusca asociere a romanului cu ecranizarea sa la Hollywood m-a intrigat si m-a obligat sa il citesc imediat ce l-am vazut pe rafturile librariilor de la noi.
“Acolo unde canta racii” este un amestec interesant intre povestea de maturizare a personajului principal, misterul unei crime si o scrisoare de dragoste catre natura. Delia Owens se afla la debutul scriitoricesc literar cu acest roman, desi ea a mai publicat carti despre Africa. Ai zice ca aceasta combinatie este una ciudata, dar la final ii functioneaza.
Modul in care autoarea face sa curga romanul este totusi unul lent. Am avut acea senzatie ca astept prea mult sa se intample ceva. Actiunea se desfasoara pe doua planuri. Unul dintre ele incepe in anul 1969 cand doi baieti pe biciclete il gasesc pe unul dintre localnicii foarte cunoscuti mort intr-o baltoaca, sub un foisor. Autoritatiile nu reusesc sa gaseasca niciun semn a ceea ce s-a intamplat cu Chase Andrews parand foarte greu plauzibil ca un tip ca acesta sa cada de unul singur de la inaltimea foisorului. Faptul ca nu exista nicio dovada a ceea ce s-a intamplat provoaca un intreg sir de suspiciuni.
In cel de-al doilea plan al leturii o intalnim pe Kya Clark ce isi duce zilele in mlastina din afara oraselului. Cei ce traiesc in acea zona erau considerati de oraseni drept Gunoiul Mlastinii. Tanara noastra protagonista, Kya, face parte dintr-o familie cu extrem de multe probleme cauzate in special de tatal betiv si violent. Chiar de prin primele pagini ale romanului asistam la plecarea mamei, iar apoi rand pe rand toti ceilalti frati si surori ai Kyei parasesc caminul astfel ca la un moment dat ajungem sa o urmarim pe micuta supravietuind de una una singura in baraca ce le servea drept casa.
Cum era si normal la un moment dat cele doua povestiri se intalnesc si asistam la o ultima parte a romanului ce va tine pe oricine conectat pentru ca pur si simplu iti doresti sa stii neaparat cum se va termina.
Nu sunt un fan al super descrierilor ce se intind pe cateva pagini, iar in cazul acestui roman a trebuit sa parcurg un sir serios pentru a reintra in actiunea propriu zisa. Am trecut si prin faza in care actiunea parea putin cam rupta de realitate, iar finalul a reusit sa ma uimeasca putin. Admit, in timpul lecturii imi creasem in cap vreo trei finaluri complet diferite.
Nu vreau sa dezvalui mai mult din actiune, cartea e mult prea proaspata la noi. Voi zice ca este una dintre lecturile de vara pe care trebuie sa le parcurgi si care iti vor ramane totusi in minte pentru un timp.
Cu siguranta voi viziona si filmul cand va iesi, pentru ca oricare dintre noi a vazut macar una dintre peliculele in care cea care a creat multa valva prin lectura acestui roman, celebra Reese Witherspoon, si-a facut cumva simtita prezenta, fie ea ca actrita, fie ca producator.
Pana atunci, daca vreti, puteti sa lasati aici si parerea voastra despre romanul Deliei Owens.
Pe curand.
