Primul lucru ce m-a atras la sinopsisul acestei carti a fost ideea unui caiet „gasit” ce sa contina secretele strainilor din jur. Asadar Proiectul Autenticitatii de Clare Pooley este o poveste despre Julian, care la 79 de ani, incepe sa scrie, intr-un caiet verde, adevarurile despre viata sa .
El crede ca totul ar fi mai frumos daca oamenii ar fi mai sinceri intre ei si mai ales cu ei insisi. Asa ca pune intrebari si invita pe oricine gaseste acest caiet pentru a-si adauga adevarata poveste a vietii. Caietul este numit Proiectul Autenticitatii,.
Pagina dupa pagina, intalnim oameni noi, se leaga noi prietenii. Deciziile de viata vor fi luate iar inimi vor fi sfaramate.
Caietul calatoreste de la persoana la persoana, din loc in loc, pana cand atinge in cele din urma viata a sase persoane din cartierul Fulham din Londra. De acolo, un grup de londonezi – si un australian – se conecteaza si formeaza un grup de prieteni ciudati, dar loiali, pe masura ce ajung sa faca fata secretelor asternute in micul caiet.
Proiectul Autenticitatii este o poveste de speranta si de bunatate a strainilor ce iti pot atinge destinul.
Este vorba despre adevarul din spatele vietii pe care oamenii aleg sa o proiecteze in lume.
Este despre fiecare dintre noi condensati in sase persoane al caror trai nu este ceea ce lasa ei sa para.
Insa, daca ne-ar fi fost prezentate poate doar o parte dintre personaje si s-ar fi pus accent pe conturarea acestora, cartea ar fi putut ramane la fel de fermecatoare pe cat si-a propus.
Multe dintre personajele care la inceput au parut complexe si pe care am fost incantata sa le cunosc, rapid au devenit caricaturi ale trasaturii lor definitorii. Mi-a placut insa tentativa de a prezenta dependenta ca fenomen extrem de prezent in societatea moderna.
Cu atatea personaje noi adaugate la amestec si un complot care a fost in mod inutil prezentat intr-un ritm rapid si obositor in acelasi timp, a ramas putin spatiu pentru dezvoltarea protagonistilor.
Multe dinte personaje sunt de fapt simple stereotipuri. Astfel Proiectul Autenticitatii m-a lasat ca pana la final sa nu-mi placa cei mai multi dintre eroii paginilor lui.
Proiectul se destrama si pentru ca daca este sa stam sa ne gandim prima persoana, teoretic, nu ajunge sa citeasca niciuna dintre celelalte destainuiri. Deci, pentru a obtine cele mai multe informatii, trebuie sa fii la capatul lantului, dar atunci oricum s-ar putea sa nu-i cunosti pe toti ceilalti.
Tot ce se intampla este destul de previzibil, dar asta nu este intotdeauna un lucru rau. Iar in ceea ce priveste orice sentiment de pericol, pot spune confortabil ca nu veti intalni dragoni care scuipa foc sau raufacatori notorii, cu exceptia unui mic hot de genti in gara din Paris.
Una peste alta Proiectul Autenticitatii de Clare Pooley este un roman dulce ca o prajitura de casa savurata duminica dupa-amiaza.
Spune cateva lucruri utile despre viata intr-un oras mare in care nimeni nu mai vorbeste cu nimeni. E despre singuratatea si dislocarea urbana. Este foarte despre „acum”.
Finalul carții a fost dragut, dar mult prea de soup opera. Nu a compensat numarul de pagini pe care a trebuit sa le parcurg pentru a ajunge acolo.
Proiectul Autenticitatii nu se inscrie intre cartile mele preferate, dar sunt sigura ca isi va gasi publicul din simplul motiv ca ideea de baza este buna. Acesta subliniaza nevoia ca noi toti sa fim mai buni unii cu altii.
